O soluţie pentru câinii vagabonzi şi nu numai

Mă lovesc zi de zi de jde ştiri interesante. Pe unele le dau pe Twitter, pe altele le dezvolt la muncă… Cineva (ok, mai mulţi cineva) mi-a atras atenţia într-o zi să nu le mai (doar) tweetuiesc, ci să scriu despre ele pe blog. O să încerc…

Ştirea e veche, am dat-o la vremea respectivă pe Adevarul.es, dar nu ştiu câţi au prins-o. Un oraş din Ţara Bascilor, din provincia Guipuzkoa – Hernani se numeşte localitatea -, a rezolvat dintr-un foc problema câinilor vagabonzi şi a excrementelor de câini de pe străzi. Cum? Foarte simplu. Fiecare proprietar de animal de casă trebuie să accepte prelevarea unor mostre ADN ale “fiarelor” şi înregistrarea lor într-o bază de date a primăriei. Costul testelor ADN va fi suportat de către proprietari (Asta e! E scump să ţii un animal de casă în Spania, pe cuvânt!). Testele sunt realizate de către o universitate din San Sebastian, cu care Primăria a încheiat un parteneriat. Un fel de “Win-Win situation”, atât pentru Universitate, cât şi pentru primărie. Ambele îşi trag nişte bani, ceea ce, pe criza asta, chiar nu e rău. Ba chiar şi pentru cetăţeni, per ansamblu, care s-ar vedea scăpaţi de câinii vagabonzi şi de excrementele de căţei la tot pasul.

Aşaaa! Ce vreau eu să zic cu asta? Păi, eu am zis mereu că nu trebuie să inventăm apa caldă, ci doar să fim atenţi la alţii, să tragem cu ochiu’ şi să aplicăm şi noi. România are o problemă mare cu câinii vagabonzi, nu? Ei bine, aşa s-ar rezolva. Ai abandonat nişte căţei nedoriţi pe stradă? Li se ia mostră de ADN, se caută în baza de date şi te-au ginit: “Sunt câinii lu’ Popescu Maricel, strada Cutare, numărul X. Amendă şi să-şi ia “bestiile” înapoi!” Atunci sigur se va rări numărul câinilor vagabonzi.

Ţi s-a răhăţit rotweiller-ul în parc şi ai lăsat căcatu’ acolo, că, deh, erai cu o tipă şi voiai să pari un dur anarhist şi nepăsător? Se ia mostră de ADN şi din rahatul respectiv şi, pac!, te-au prins: Georgescu Retardel, din Rahova, strada Cutare, numărul Y. Amendă, nene! A doua oară sigur îl vei aduna de pe jos. Şi acuma, rescriind ştirea asta, mă întreb de ce nu se foloseşte deja măsura în toată lumea civilizată.

Niciun animal nu va fi rănit în timpul aplicării acestei legi

Eu chiar nu găsesc niciun inconvenient la adaptarea acestei legi şi în România. Sigur, pentru început, în oraşele mari, care sunt şi cele cu cei mai mulţi câini, nu? Costul unei probe ADN e în Spania de circa 35 de euro. Probabil în România e chiar mai mic. Nu mi se pare o avere. Şi sunt nişte bani pe care îi dai doar o dată. Asta, evident, dacă nu iei amenzi, ulterior. Amenda pentru nerealizarea acestor teste este între 60 şi 300 de euro în Hernani, aşa că mă gândesc că puţini se riscă să nu respecte legea.

Chiar nu văd nicio problemă nici din partea organizaţiilor pentru protecţia animalelor. Ba din contră! Vor fi mai puţine animale pe stradă. Nu pentru asta militează ele? Sigur, vor protesta unii proprietari de “jivine”, cărora li se va părea scump să plătească nişte teste ADN, dar, dacă ai bani de câine, ar trebui să îţi permiţi şi întreţinerea lui. Greşesc?

Foto: Taringa.net