În aceste zile (11-13 noiembrie), are loc la Sevilla cel mai mare eveniment dedicat bloggerilor spanioli, Evento Blog España (EBE11), ajuns la a şasea ediţie. Au fost prezenţi 3.000 de bloggeri, avocaţi specialişti în drepturile de autor, simpli twitterişti sau – ¡Qué horror! – jurnalişti, din toată Spania sau chiar din America Latină. Este vorba de cel mai important astfel de eveniment din Spania şi al doilea din Europa din punct de vedere al numărului de participanţi.
În fiecare an, evenimentul are o temă, în jurul căreia se “învârt” toate conferinţele, atelierele, discuţiile etc. În acest an, tema a fost “Societatea şi schimbările sale dincolo de Internet”. Şi democraţia, participarea socială, politica, dreptul, schimbările, criza… Că tot e ţara în criză şi duminica viitoare sunt alegeri anticipate. Pentru prima oară, însă, s-a cerut şi o taxă de participare: 15 euro de persoană. Pişcotăreala spaniolă costă, deh.
Conferinţa inaugurală a fost ţinută de un avocat specialist în proprietate intelectuală şi drept informatic, David Bravo, care a vorbit, vineri (în prima zi a evenimentului) despre Internet, proprietate intelectuală şi felul în care aceasta este tratată în mediile de comunicare. Au fost invitaţi şi oameni din online sau din domenii tangenţiale temelor din acest an, din străinătate: elveţieni, suedezi, americani, cubanezi, englezi… Mă rog, aşa cum se face şi în online la noi, unde la astfel de evenimente sunt, întotdeauna, invitaţi chinezi, moldoveni, tătari etc.
Discursul inaugural ţinut de un director de ziar? Spanish bloggers, Y U NO READ ROMANIAN BLOGGERS?
Cu toate acestea, spaniolii s-au dovedit nişte amatori. Habar n-au să organizeze un adevărat eveniment 2.0. Păi cum să chemi, frate, la discursul inaugural, la un eveniment dedicat bloggerilor (!!!), un jurnalist?!?!?! Căci discursul inaugural a fost ţinut de directorul cotidianului El Mundo, Pedro J. Ramirez, acest Marius Tucă al Spaniei, cu aceleaşi bretele, dar cu cont de Twitter.
E clar că spaniolii nu au citit prezentarea lui Groparu de la #OnOff3. Şi nici postul său de pe blog, pentru care a fost felicitat telefonic de însuşi Marian Hurducaş. Şi e bizar că spaniolii nu au auzit de Groparu, că doar Radu a fost de două ori în Spania de curând, atât în insulele Căcănare, cât şi în Balneare. Ar fi aflat, astfel, de la el, că jurnaliştii şi bloggerii sunt inamici şi se bat pe acelaşi capital de imagine. Şi că cei dintâi fură şi nu au traficul unui blogger. Şi, dacă ar fi citit şi blogul lui Hurducaş, ar fi aflat, în plus, că jurnaliştii nu au nicio treabă cu Internetul şi că nu sunt la fel de cunoscuţi (!!?!?!!) ca bloggerii de vârf. Deci e absurd să-i chemi la evenimente despre online. Cum să-ţi bagi duşmanu’ în casă? În plus, ce poa’ să-ţi spună unul care nu se pricepe la Internet despre, culmea!, Internet? Părerea mea! “Mi opinion”, cum ar zice – sau poate a şi zis – Pedro J. Ramirez.
Lăsând gluma (sau nu) la o parte, directorul El Mundo şi-a început conferinţa cu un elogiu adus online-ului, în special Twitterului. “Eu când mă trezesc dimineaţa, mă trezesc cu Twitter în gând”, a spus Tucă.es. Curios, publicul, format în cea mai mare parte din bloggeri (nu am găsit nimic menţionat dacă au fost şi A-listeri prezenţi), l-a aplaudat. Iar hashtagul #pedrojEBE (Pedro J. la EBE) a devenit Trending Topic în noaptea de vineri spre sâmbătă pe Twitter.
“În 30 de ani de jurnalism nu am găsit răspunsuri mai bune şi mai rapide ca cele de pe Twitter. Nu sunt de acord cu Bill Keller (directorul executiv al The New York Times-nota lui Mişu), care a spus că Twitter ‘makes you stupid’. Keller este un director de ziar depăşit de vremuri. Ce a spus el este un ‘bullshit’”, a mai spus Ramirez, care nu a spus nimic, însă, despre câte beri a băut cu fiecare dintre cei pe care îi urmăreşte pe reţeaua de microblogging.
PS: Toate conferinţele şi dezbaterile au fost difuzate live, pe net, pe Livestream:
Curios, la ora la care scriu acest articol, aproximativ 23:30 ora Spaniei, sala este încă plină, bloggerii stau şi pe jos şi ascultă “şpicării”, temele de discuţie sunt foarte interesante şi încă nu se pişcotăreşte, nici nu se bea. WTF is wrong with those spaniards?
Şi mai PS: Acesta a fost video-ul de prezentare a evenimentului:
Este año, volvemos todos al EBE from EBE on Vimeo.
Surse foto: muycomputer.com, diariosur.es, cookingideas.es
Unii preferă să scrie doar pe blog pentru că n-au harul celor care ajung în presă unde e mai greu să răzbaţi. Apoi presa are nişte reguli de la care nu te poţi abate pentru că eşti marginalizat dacă nu chiar exclus. Cum să scrii într-un editorial indiferent în care ziar că(mă scuzaţi) “icsulescu bagă-n el căcat pentru că…” sau să bălăcăreşti cum îţi vine la gură pe oricine suflă-n front, să-l faci securist împuţit pe Dan Voiculescu, după care să te duci la Xfactor, desigur, pe banii aceluaşi Felix şi să promovezi evenimentul şi câte şi mai câte, le cunoşti mai bine ca mine . Vorbim despre presa scrisă de dinainte de criză şi aici nu includem România Mare, Tricolorul şi alte scursori asemenea,
, după pocinogul pe care l-a comis 2fingers şi la care au pus botul cam 99% din masculii A ai bloggingului autohton, ar fi fost faza secolului.
Cele mai mari hoţii se petrec pe bloguri, asta e convingerea mea nestrămutată. Am renunţat la a-i mai urmări pe destul de mulţi, pentru că ceea ce la început părea savuros, s-a dovedit în timp a fi monoton şi lipsit de strălucire, ceea ce, cu un jurnalist cu ştaif, nu se întâmplă.
PS1 Păcat că Badea nu serveşte Xfactor
PS2 Despre pişcotăreală şi despre cum s-a promovat ultimul urlet de gadget a scris Patrick scurt şi la obiect. N-a fost nevoie să dea nume.
Da, am citit şi eu la Patrick, m-am prins la cine se referă, am dat RT. Referitor la eterna “dispută” bloggeri vs. jurnalişti, îmi ştii părerea: este un război inventat şi, culmea, e valabil doar la noi. De-aia am scris articolul ăsta. În Spania văd că au loc unii de alţii, nu “se bat pe acelaşi public, aceiaşi bani şi acelaşi timp al cititorului”. În rest, rămâne cum am stabilit: suntem la ani lumină de un “Online” adevărat. Atâtea pseudo-celebrităţi care cred că sunt cunoscuţi şi apreciaţi pentru valoarea lor inestimabilă nu am văzut nicăieri în altă parte. La PS1 nu cunosc faza cu Badea, 2fingers şi Alpha-listerii…
Eu o să-i cred pe ăştia care propovăduiesc moartea presei, ucise de blogging, când o să văd articol pe prima pagină în Cancan titrând: “Alfa Romeo şi Beta Julieta, bloggeri de top, ne-au citat ca sursă”.
Până atunci, tot numai unii se bucură când aceeaşi presă pe care o înjură îi citează la nişte poze printscreen la un film de pe torrente. 
o să-ţi pun linkurile pe mess, că dacă le pun aici zbor în spam
noi ne calcam in picioare unii pe altii,si ne aprindem cand cineva ia o firimitura din ”painea noastra”
Deci… (oftat), în Spania nu-i ca-n România, mo.