astept ca @ellunes sa scrie un articol cu tema #revolutie
— Dan Ciulea (@ciulea) January 17, 2012
Până i se va îndeplini dorinţa lui Ciulea (btw, felicitări pentru poza şi filmuleţul cu protestatarul din Baia de Arieş), am primit rugămintea lui Mitruţ Docan de a-i găzdui opinia despre #revolutie. Cu menţiunea că este un punct de vedere pe care îl respect şi-l apreciez, chiar dacă nu coincide în totalitate cu al meu, vă anunţ că textul de mai jos este al doilea post scris de Mitruţ pe acest blog (după ăsta), deci este deja un “obişnuit” al casei. Maestre, banda:
Simt nevoia să mă disculp. Nu am participat la “revoluţie” decît tangenţial, în plimbarea pe care o îndur de la Piaţa Romană pînă în Drumul Taberei. By the way, sînt cu 4 kilograme mai slab, scop împlinit, dar răcit ca un motan abandonat. Revenind. Spun că simt nevoia ciudată să îmi cer iertare, fiindcă văd o Românie fără haz, dar nu găsesc rostul implicării. Să mă explic.
* Sînt în vîrstă de 25 de ani, am simpatii creştin-democrate, nu relaţionez, fireşte, cu niciun partid de la noi şi analizez eşafodajul politic autohton cu un fel de curiozitate perversă. Merg cu metroul, îmi sun mama de ziua Mamei, urăsc castaniul în îmbrăcăminte, mă dezic de corporaţii şi îmi place berea belgiană. Mă plasez înspre periferia clasei de mijloc, compartimentul apropiat de discursul domnului Daniel Barbu, deci sînt un biet cetăţean normal în căutarea vremurilor mai bune. Cred că era nevoie să facem cunoştinţă înainte să încrucişăm săbiile. 
“Revoluţia” a început din vîrful piramidei, cu televiziunile chemînd la proteste publice şi un lider politic care a incitat mişcările de stradă, ceea ce nu e numai demoralizant, ci şi complet împotriva democraţiei. Piaţa s-a transformat într-un fel de cantină socială, în curs să hrănească tot portativul de frustrări: lipsa de libertate (?), dictatura (?), taxa auto, legea Dragomir etc. Evoluînd de la consistenţa unei asociaţii de locatari la dimensiunea unei parohii rurale, mişcarea de la Universitate a devenit un fel de îmbulzeală lipsită de mesaj coerent, de revendicări realiste sau de luciditate politică. Mai mult de atît, sufocată de un “ba pe-a mă-tii, Traiane!” şi colorată în portocaliul huliganilor de la diferite echipe de fotbal, adunarea a avut o sincopă ciudată duminică, atunci cînd i-a încurcat pe jandarmi cu minerii. În continuare, Piaţa Universităţii rămîne indigo, colorată de jandarmi, populată de o “revoluţie” în căutare de orice fel de răfuială. În continuare, rămîne …
FĂRĂ MESAJ.
Absenţa unui mesaj clar îngroapă adunarea. Nicio listă de revendicări, nicio soluţie, doar pancarte cu umor şi poze la căldura focului de la Unirii. Mulţimea sărbătoreşte o întrunire cîmpenească, bucuria unui “cît de mulţi sîntem”, dar uită utilitatea demonstraţiei. Nimeni nu teoretizează mişcarea, opoziţia aplaudă şi încearcă să inspire scopurile prin conferinţe de presă. Greşită abordare.
FĂRĂ CONSISTENŢĂ.
Cîteva mii de oameni în toată ţara. Suficient pentru recordul mondial la dansul pinguinului, insuficient pentru o schimbare adevărată. Iar dacă o punem la socoteală şi pe domnişoara de la Cluj, care a ieşit în apărarea “domnului Calafat”, spectacolul are notele lugubre din filmele lui Stanley Kubrick. Ca să nu mai vorbim de apărarea suporterilor, “cărora nu li se poate răpi dreptul cetăţenesc” de a provoca haos. Putem răsufla uşuraţi, ipocrizia a fost salvată. Huliganii au venit ca cetăţeni. Mă gîndesc că ar trebui să ne condamnăm pentru termenul de mineriadă, să îi zicem acţiune cetăţenească cu ortaci. 
FĂRĂ VIITOR.
În logica greşită a vremurilor, ar trebui să cadă guvernul, moment în care opoziţia ar forţa anticipatele pentru Parlament, condiţie în care România ar avea mai multe şanse de supravieţuire dacă s-ar înjunghia cu o sabie Hattori Hanzo. Astfel, o muştruluială confuză devine o lopată de pămînt, iar exaltarea transmisiei în direct o glumă proastă.
Nu am participat la “revoluţie”, prieteni, fiindcă nu coincide cu felul în care văd lucrurile şi nu aprob o gloată de curioşi dezinteresaţi de politica adevărată, dar excitaţi de intifade. Mă încred încă în vot, nu cred în lideri politici care cheamă în stradă şi nu sînt pe aceeaşi lungime de undă cu “lipsa de libertate” invocată, fiindcă încă îmi aduc aminte de cum era să cumperi o jumătate de pîine. Nu, nu sînt mulţumit de ce trăiesc, dar prefer să muncesc mai mult şi să sancţionez în cel mai indicat moment, adică la urne. Iertare!
*Articolul nu implică în niciun fel compania în cadrul căreia lucrez.
Sursa foto: Jurnalul.ro
FARA MESAJ: Există o listă cu revendicări cel puţin la Timişoara, în caz că e nevoie pot să o caut şi s-o public. Din câte am auzit mai sunt liste şi în alte oraşe.
sunt puţin obosită.
FARA CONSISTENTA: Aş reaminti că primele zile în ’89 la Timişoara au avut consistenţa prafului de pe hainele câtorva fugăriţi prin oraş în combinaţie cu o linişte mormântală prin alte zone. Pe de altă parte, e molimă şi pe twitter, nu facem nimic, dar miştocărim gros. La cât e de frig, s-ar putea să se stabilească recordul mondial la dansul pinguinului şi uite aşa va fi obiectiv şi propus şi realizat. Ceea ce se petrece acum este o mişcare complet nesindicalizată sau politizată. Singurul loc în care au fost bătăi a fost Bucureştiul pentru că acolo e epicentrul.
FARA VIITOR: E ciudat un asemenea punct de vedre venind din partea unui tânăr. C’est a reflechir!
Explicaţii
Am mai comentat doar pe un singur blog aproximativ acelaşi subiect tratat din alt unghi de vedere, dacă nu apărea textul pe blogul lui Mihai, nu comentam de nicio culoare. Pentru că n-am călcat pe la grupul de protestatari din Timişoara, n-am comentat nici pro, nici contra, n-am scris despre subiect, n-am făcut băşcălie pe twitter, care musteşte de inteligenţe cârcotitoare şi comod aşezate la ecran şi în căldură, n-am încurajat tot soiul de exaltaţi, Mihai ştie cel puţin unul.
Eu cred că ar fi trebuit să învăţaţi ceva, anume că se poate, într-un fel repunearea lui Raed Arafat pe funcţie este o mică victorie. A se remarca faptul că nici n-a fost dat bine afară şi a şi început aruncatul cu rahat. Acuma se pare că e re-evaluat şi nu i-a mai dat nimănui cu rest iar băieţii au pus arma la picior, cartuşele sunt încă pe ţeavă. Numai Clujul nu se dă bătut dar pe ei îi înţeleg, e sindromul Boc.
PS L-ai uitat pe Tolontan care s-a aruncat cu pieptul gol să-i apere pe “suporteri” şi vocea lui e incomparabil mai “puternică” decît a fătuţei de care pomeneşti.
Scuze pentru comentariul mai lung ca articolul şi pentru posibile greşeli de ortografie
Nu-ţi cere scuze, Marieta. Când apare online autorul, promit că o să-ţi şi răspundă.
Buna, Marieta. Imi pare rau ca nu am reusit sa iti raspund mai devreme, fiindca nu am reusit sa ma dezlipesc de o prietena incapatanata si fara net. Multumesc ca ai avut rabdare sa citesti.
Simplul fapt ca trebuie sa cauti o lista de revendicari e un raspuns. O revolta care nu e clara, dupa cum am scris, cu mesaj adunat de pe coclauri si in permanenta schimbare, e o adunare fara scop. Lista de revendicari vine de la Timisoara, pentru ca acolo sunt obisnuiti sa se prezinte in piata pentru lucruri bine puse la punct. De altfel, manifestul de la Timisoara a fost port-stindardul Revolutiei din ’89, argument in plus pentru luciditatea cetatii. Cinci zile de revolta la Bucuresti si inca nu stim clar ce fel de miscare e. De aia mi se pare o imbulzeala.
Nu comparam vremurile. Nimeni nu impiedica pe nimeni sa ia calea pietei, fiindca nu comparam teroarea din ’89 cu sicanele firave din 2012. Nu cred ca miscarile sunt depolitizate, am un prieten caruia i s-au oferit bani sa se prezinte. Eu mi-am ales metoda de aparare, de aceea am simtit nevoia sa ma justific pe blogul lui Mihai.
Sunt tanar si nestiutor, cum scria Laurent Fignon. Foarte drept. Rationez cum pot, nu am pretentia sa o fac mereu bine.
PS. Punctul meu de vedere nu coincide cu cel postat de Catalin Tolontan, imi pare rau. Oamenii difera, nu facem parte dintr-o companie-plenara.
Cu pretuire.
Salut. Încerc să-ţi răspund repede, că mă grăbesc. 1. Nu încerca să te disculpi, nu contează, conştiinţa ta e problema ta personală. Vrei să stai acasă, stai acasă. 2. Lipsa mesajului. Nimic mai fals. Există un mesaj foarte important: Jos Băsescu! Nu numai individul Băsescu, ci tot ce reprezintă el: mitocănie, dispreţ, aroganţă, învrăjbire a grupurilor sociale, pentru a ascunde incompetenţa şi jaful Guvernului şi lista asta poate continua pe zeci de pagini. 3. Consistenţa. E foarte consistent, oamenii s-au săturat să stea în genunchi în timp ce un grup de tip mafiot nu numai că îi jefuieşte, asta au mai făcut-o şi alţii (deşi nu la scara asta: adică nimeni nu a îndrăznit până acum să închidă spitale şi să lasă oamenii să moară, la propriu, pentru a construi bazine de înot olimpice la Cuca Măcăii), dar şi îi umileşte într-un mod fără precedent, îi numeşte cerşetori, viermi, mahala inertă. 4. Fără viitor. Poftim? Legea sănătăţii a fost retrasă, Arafat s-a întors la Ministerul Sănătăţii. Astea sunt două victorii ale acestor mişcări „fără mesaj şi fără consistenţă”, aşa cum le spui tu. O jumătate de victorie o reprezintă şi faptul că nu a fost declarată constituţională comasarea alegerilor. Explicaţia absolut penibilă a Curţii Constituţionale de astăzi arată clar că ei se tem de aceşti oameni din stradă. Au amânat decizia şi aşteptă ca strada să se liniştească pentru a legitima o mizerie incalificabilă. Astea sunt victorii. O să îşi dea demisia Băsescu sau măcar Guvernul? Foarte probabil că nu. Nesimţirea e cea mai mare „calitate” a lor. O aşteptată respingere a comasării alegerilor, trezirea spirtului civic al românilor amorţiţi, astea sunt victorii mari. Acesta este viitorul acestei mişcări.
Nu te lăsa păcălit că anumiţi oameni mai puţin „filozofi” îşi exprimă mai greu durerea în cuvinte. Durerea există şi ei ştiu care este cauza. Sau poate că nu te laşi păcălit, doar foloseşti acest lucru, conştient sau nu, pentru a te „disculpa” că nu ieşi în stradă. Nu ştiu şi nu contează.
Încă ceva. Democraţie nu înseamnă să votezi în silă din 4 în 4 ani sau să declari superior şi scârbit că tu nu te amesteci în politică, democraţie nu înseamnă să stai pe spate şi să aştepţi un lider providenţial, „demn de votul tău”. Asta nu face decât să deschidă calea către putere unor lichele, ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani. Democraţie înseamnă să îţi ceri drepturile zi de zi şi să ai libertatea să faci lucrul ăsta. Asta fac oamenii ăştia în piaţă: DEMOCRAŢIE. Tu nu trebuie să faci lucrul ăsta. Poţi să te fofilezi, să nu îţi pese că un grup de nemernici te jefuiesc în fiecare zi, poţi să ai un comportament autist. E dreptul tău, dar asta nu te face superior oamenilor din piaţă. Eu consider că dimpotrivă.
“Există un mesaj foarte important: Jos Băsescu! Nu numai individul Băsescu, ci tot ce reprezintă el: mitocănie, dispreţ, aroganţă, învrăjbire a grupurilor sociale, pentru a ascunde incompetenţa şi jaful Guvernului şi lista asta poate continua pe zeci de pagini.”
Aici e intrebarea esentiala: Atunci cand Basescu va fi “jos”, Romania se va descotorosi si de cele din lista enumerata ? Odata cu el ? Romanii care acum se afla in mizerie, foame, suferinta, vor ramane intr-o stare comparabila dupa ce el nu va mai fi presedinte ? Ce optiuni avem ?
Tu i-ai numit mai puţin „filozofi”, eu consider ca o buna parte dintre protestatari inseamna plebe, oameni simpli intr-o exprimare eufemistica, ce nu-si pun prea multe intrebari. Ca de exemplu “Ce inseamna dictatura si de ce e Basescu dictator ?”, ori “Basescu vs. Arafat. Cearta pe proiectul unei legi a sanatatii. Ce a sustinut fiecare si, in urma unei analize, cine cred ca are dreptate ?”.
Totusi, ii apreciez pe cei care au respins orice forma de politizare a protestului si per ansamblu cred ca e o miscare buna, ce arata ca unii (poate putini ca numar de protestanti) au ajuns la capatul rabdarii si au mai gasit resursele necesare unui glas al revoltei.
Mitrut,te exprimi atat de frumos si de corect gramatical,atat de bine imi insiri niste concepte filozofice si alte alea,esti atat de logic in conceptia frazei incat am inteles un singur lucru:inca esti tinerel si netrecut prin viata.Inteleg ca ai 25 de ani,multi inainte.Eu am 43,multumesc.Pe mine m-a scos Piticu’ impreuna cu intreaga uzina “Autobuzul” in piata,la miting,pe 21.A iesit prost pentru el.La Baricada De La Inter nu am fost,dar in zorii zilei de 22 eram acolo.Abia spalasera sangele.Apoi am fost in fata CC-ului si,in timp ce elicopterul decola,in CC.Abia venisem din armata pe 17 Noiembrie si stiam foarte bine ce poate face un glont de AK-47
oate strapunge o barna de lemn cu grosimea de 40 cm,poate strapunge o placa de otel de 6-7 mm,poate strapunge 7 oameni daca nu intalneste os pe traiectorie si 3 daca intalneste.Daca la mitingul din 21 toti securistii care erau in fata CC-ului ar fi tras in plin,iesea macel.Doar pe acel aliniament erau vreo 50-60;inmulteste asta cu 32 de cartuse cat are un incarcator,inmulteste cu 4 incarcatoare si vei vedea ca nu exagerez cu nimic in ceea ce priveste macelul.Si mai erau sute in laterale si in spatele nostru.De ce nu ordonat focul Piticu’,atunci cand am inceput sa-l huiduim,nu se stie.E treaba Istoriei.
asescu si PDL trebuie sa plece.Apoi,in urma actiunilor politice si a ceea ce va urma dupa aia,o luam de unde am ramas,ca acum mergem spre nicaieri.
Am scandat “Jos Ceausescu” pana la pierderea vocii FARA SA NE GANDIM VREUN MOMENT CINE VINE DUPA EL.Aveam in cap o singura problema:Ceasca si PCR trebuie sa dispara!Si au disparut.Acum e la fel,dupa parerea mea
E optiunea ta sa te exprimi o data la 4 sau 5 ani,corect.Dar monstrului in care se transforma optiunea ta trebuie sa-i dai la cap din cand in cand,uneori.Zapatero a inteles ca Spania nu-i mai vrea si,calm,linistit,a organizat anticipatele si,la fel de calm,a iesit la pensie.Dar asta se intampla intr-o tara normala,nu?
In teorie ai dreptate, insa de ce nu privesti invers? 5 milioane l-au votat, 10 mii in cea mai aglomerata zi ii cer demisia. Ti se pare acelasi lucru?
Intrebarea unui comentator de mai sus ramane mereu valabila: ce se schimba la alegeri? Cine vine in locul lui si care sunt diferentele? Daca in noiembrie sunt alegeri si in martie viitor o sa fie la fel in tara, schimbam iar sistemul si cerem sa vina PDL?