Paisprezece minute

Pe 31 august 2015, la ora 23:46, cu 14 minute înaintea încheierii perioadei de mercato, Raul de Tomas a fost cedat de Real Madrid la Cordoba, urmând ca andaluzii să-i plătească salariul timp de un sezon. A doua zi, din cauza plafonului salarial impus de LFP, Cordoba a trebuit să renunțe la un alt jucător. Sorții te-au ales pe tine, Patrik. Ți-au reziliat contractul și ai devenit jucător liber.

Ai încercat să-ți găsești un alt club. N-ai reușit, iar sezonul a început fără tine în majoritatea campionatelor. Drept urmare, în iarnă, după patru luni fără echipă, ai acceptat oferta unei formații din România. Când te naști în Yaounde, ești dispus să pleci oriunde, bănuiesc… În Franța, Elveția, Spania, chiar și blestemata de România.

Despre Dinamo ai aflat doar ce ți-a povestit Florin Andone și mai știai că aici joacă Essombe, pe care îl cunoșteai din Franța, și Mevlja, cu care ai jucat în Elveția. Credeai că totul va merge bine.

Antrenorul echipei, Mircea Rednic, te-a sunat și ți-a zugrăvit în culori atât de vii proiectul său, încât n-ai ezitat: ”Am fost atras de antrenor, care mi-a vorbit și care mi-a spus că ar fi provocare pentru mine. Nu-l cunoșteam personal pe Mircea Rednic, dar am avut o comunicare bună cu el. Dinamo este un club pe care îl cunoaște toată lumea, un club important, cunosc câțiva jucători de aici. Am văzut meciuri cu Steaua, mi s-a spus că este o echipă mare, că cele două sunt rivale şi că Dinamo îşi doreşte primul loc în campionat. Am fost cucerit de această idee. Florin Andone mi-a explicat puţin despre Dinamo, dar i-am spus că nu foloseşte la nimic, că voi veni aici şi voi încerca. Cred că totul va merge bine…”

”Cred că totul va merge bine”. La patru luni de la acea declarație, ai murit la spital, îmbrăcat în tricoul cu numărul 14 al lui Dinamo, după ce ai căzut inert pe gazon, la șapte minute după ce ai intrat în teren, în ultimul meci din campionat. ”Câine” până la moarte și dincolo de ea… În urma ta a rămas un gol – singurul al tău în România, dar ce gol! – contra Stelei, echipa despre care auziseși că ar fi rivala de moarte – ”de moarte”, ce ironie! -, gol cu care ai calificat-o pe Dinamo în finala Cupei. Au rămas o țară întreagă în stare de șoc, toți colegii tăi și alți câțiva bărbați în toată firea cu lacrimi în ochi.

Și au mai rămas discuțiile despre sistemul medical românesc, despre respectarea regulamentelor, a protocoalelor, a jurământului lui Hipocrate și despre cum poți să mori la 26 de ani într-o țară din Europa civilizată, în anul de grație 2016, pentru că doctorul care putea să-ți salveze viața mânca semințe. Pentru că ambulanța care putea să-ți salveze viața nu era utilată corespunzător și, deși era la câțiva metri, a ajuns după trei minute. Pentru că cei care puteau să-ți salveze viața au tratat-o cu indolență și lipsă de profesionalism. Pentru că ai venit într-o țară în care mafia e atât de bine înrădăcinată în sistemul medical încât tot acest status-quo, care ție ți-a curmat zilele, lor le aduce milioane de euro anual în buzunare, deci sunt interesați să îl păstreze.

Și toate astea pentru 14 minute blestemate… Și nici măcar n-ai apucat să joci 14 meciuri pentru Dinamo. Du-te cu bine, Patrik! Sau era Patrick? Vezi, nici măcar nu am apucat să ne cunoaștem mai bine. Odihnește-te în pace! Aici cred că ”totul va merge bine”, în continuare…

Patrick Ekeng

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *