¿Habláis español? Deberíais…


Că engleza nu are cei mai mulţi vorbitori în Anglia se ştie. Că nici spaniola nu este cea mai vorbită în Spania iar se ştie. La fel stau lucrurile cu portugheza şi Portugalia. Dar că Spania a devenit deja a treia ţară cu cei mai mulţi vorbitori de limbă spaniolă, după Mexic (110 milioane de vorbitori) şi, mai nou, S.U.A. (50 de milioane), poate nu ştiaţi toţi. Sunt şanse mari, dacă lucrurile continuă în ritmul actual, ca scăderea natalităţii şi reiniţierea fluxurilor migratorii în sens invers: Europa-America de Sud să ducă Spania pe locul 4 sau chiar 5. Columbia, cu 45 de milioane de vorbitori şi Argentina, cu 41 de milioane, ameninţă poziţia Spaniei, cu cele 46-47 de milioane ale sale.

Revenind… S.U.A. a ajuns să deţină 50 de milioane de vorbitori de spaniolă în ultimii ani. În 2050 va avea 132 de milioane, urmând a detrona şi Mexicul. “Dacă iei metroul din Manhattan spre Astoria, în Queens, poţi descoperi, la coborâre, că engleza a dispărut. În cartier, în conversaţii, pe afişele din magazine şi în muzica ce se aude din case şi maşini, totul e în spaniolă. La fel se întâmplă cu zeci de alte zone din New York sau Los Angeles şi în oraşe întregi din Florida, Texas şi California”, scrie La Informacion.

Spaniola din Statele Unite nu mai este doar limba “cartierelor latine” şi a hispanicilor. Deja a fost învăţată de politicieni ca Barack Obama – care a cerut votul hispanicilor în castellană – sau Michael Bloomberg, primarul New York-ului, care a folosit-o în câteva conferinţe de presă. Copiii o învaţă la şcoală şi uitându-se la emisiuni la televizor. Este limba în care emite Univision, care de multe ori depăşeşte în audienţă marile canale în engleză. Din 1997, CNN emite şi în spaniolă. În 2009, existau 550 de posturi de radio, 55 de televiziuni şi peste 200 de edituri în spaniolă.

Vă mai amintiţi de “Que hora es?”…


Acum 3-4 ani râdeam de ne prăpădeam pe Twitter. Râdeau şi americanii, dar acum nu mai e de râs. Turiştii şi imigranţii recent sosiţi în S.U.A. au început să descopere că pot trăi şi fără a învăţa engleza. În restaurante, în magazine, peste tot… se găseşte cineva care vorbeşte spaniola.

Şi limba lui Cervantes a depăşit statutul de limbă marginală, rezervată doar imigranţilor şi copiilor acestora. Personalităţi “latine” au început să acceadă în poziţii înalte, trăgând după ei şi limba şi importanţa acesteia: senatorul de origine cubaneză Marco Rubio, pe care mulţi îl vedeau ca vicepreşedinte al lui Mitt Romney, judecătoarea Curţii Supreme Sonia Sotomayor, de origine portoricană, secretarul de Interne Ken Salazar sau chiar columbiana Shakira, care a fost numită consilier pe probleme de Educaţie pentru vorbitorii de spaniolă pe lângă Casa Albă.

Unul din şase americani vorbeşte spaniola

Sunt deja 50 de milioane de vorbitori de spaniolă, practic una din şase persoane vorbeşte limba lui Cervantes. Cel puţin aşa era în 2010, la ultimul recensământ. Citisem undeva, mai demult, că circa un milion de mexicani, anual, intră în S.U.A. Asta numai numărându-i pe cei intraţi ilegal. În condiţiile acestea, numărul total al vorbitorilor de spaniolă poate fi chiar mai mare deja. Ultimul studiu al Pew Hispanic Center arată că 82% dintre hispanici vorbesc zi de zi spaniola în State. Procentul scade, e adevărat, în rândul celor de-a doua şi a treia generaţii. 38% dintre cei chestionaţi susţin că vorbesc mai bine spaniolă decât engleză, 38% s-au declarat bilingvi, iar 24% vorbesc mai bine engleza.

“Eu vorbesc ambele limbi, zilnic. Acasă, vorbim în spaniolă, dar la muncă şi cu prietenii care nu sunt hispanici vorbesc în engleză”, susţine Antonio, un peruan stabilit de 16 ani în New York, pentru La Inforamcion.

Problema cu imigraţia din atât de multe ţări diferite duce la faptul că hispanicii din S.U.A. nu au o cultură comună, dar aproape toţi sunt de acord că limba spaniolă este foarte importantă pentru viitor. “Limba este cea care păstrează legăturile în această comunitate şi îi diferenţează de alte grupuri, precum asiaticii din S.U.A.”, susţine Mark Lopez, directorul adjunct al Pew Hispanic Center.

95% dintre hispanicii stabiliţi în S.U.A. susţin că îşi vor transmite limba şi copiilor. “Părinţii le spun acum copiilor că este important să vorbească şi spaniolă şi să-şi cunoască originile. Încep să fie mândri de asta. Adulţii sosiţi în S.U.A. în anii 50-60 aflau pe atunci despre importanţa limbii engleze. Copiilor şi nepoţilor lor li se spune despre importanţa limbii spaniole”, explică acelaşi Lopez.

Din mixul acesta între spaniola cu care au venit de-acasă şi engleza învăţată la destinaţie, s-a născut celebrul “spanglish”. “Tuve un meeting con mi jefe”, “El viernes vamos al happy hour despues del trabajo para tomar unas drinks” sau “Te llamo pa’atras” (I’ll call you back) sunt câteva din rezultatele contopirii celor două idiomuri.

“Este o spaniolă cu caracteristici speciale, pentru că există termeni care nu se folosesc în Spania sau America Latină. De exemplu, cum traduci “bagel” (covrig) în spaniolă?”, se întreabă Gerardo Piña-Rosales, preşedintele Academiei Nordamericane a Limbii Spaniole. El nu consideră “spanglish”-ul o problemă. “Este normal ca atunci când două limbi diferite se întâlnesc să creeze terminologii care nu există. Dar în S.U.A. există un grup enorm de persoane care vorbeşte spaniola la fel de corect ca în orice altă ţară”, susţine academicianul.

“Spanglish este căsnicia – sau divorţul – nu doar dintre două limbi, ci dintre două civilizaţii. Este un amestec lingvistic care, în sine, demonstrează un amestec mai amplu: al lumii anglosaxone cu cea hispanică”, susţine Ilan Stavans, lingvist la Amherst College, din Massachusettes, traducătorul operei lui Miguel de Cervantes în engleză.

În plus, experţii susţin că spaniola începe să capete importanţă tot mai mare şi în mediul de afaceri. “Până de curând, cei care vorbeau spaniolă erau stigmatizaţi social. Acest lucru s-a schimbat, însă”, susţine Piña-Rosales. “În anumite locuri, precum Florida, există deja multă lume care foloseşte spaniola în mediul profesional”.

Melissa Rodriguez, o portoricană care lucrează în Finanţe-Bănci susţine că la angajare a contat mult cunoaşterea limbii spaniole, deoarece firma avea clienţi în America Latină.

Exită studii care arată că bilingvismul este un avantaj care se reflectă şi într-un venit mediu mai ridicat, după cum s-a arătat anul trecut la simpozionul organizat de Institutul Cervantes la Chicago.

“Studii recente care au stabilit că cunoaşterea limbii spaniole pe piaţa muncii din S.U.A. aduce între şapte şi opt mii de euro în medie, pe an, la salariu. Competenţa în spaniolă este un avantaj economic demonstrat”, susţine Ignacio Olmos, directorul Institutului Cervantes.

Dar… va ajunge să fie recunoscută, cândva, spaniola ca limbă oficială? Probabil că nu, dat fiind că în S.U.A. nici limba engleză nu este limbă oficială decât de facto, nu şi de jure. “Chiar dacă nu va fi recunoscută oficial, în multe zone din California şi Florida spaniola este deja prima limbă”, susţine preşedintele Academiei Nordamericane a Limbii Spaniole.

Constituţia S.U.A. nu stabileşte limba engleză ca limbă oficială a ţării. Unele state şi oraşe urmează aceeaşi politică, altele nu. În unele zone din California şi Florida se permite realizarea unor demersuri oficiale, precum examenul de conducere sau completarea de formulare, în alte patru limbi pe lângă engleză. Printre acestea e şi spaniola.

Dar poate cea mai mare victorie a limbii spaniole, măcar din punct de vedere al simbolisticii, a fost obţinută la Nasvhille, acelaşi loc în care Theodore Roosevelt afirma că “e loc doar pentru o limbă: engleza”. În 22 ianuarie 2009, cetăţenii oraşului au respins, cu 56%, la referendum, moţiunea pentru declararea limbii engleze singura limbă oficială.

E pluribus unum

Dezbaterile pe seama necesităţii S.U.A. de a reglementa limba engleză ca limbă oficială prin Constituţie sunt vechi şi reapar în prim plan la intervale regulate. Acum e unul din acele momente, când precandidaţii republicani la Preşedinţie, într-o dezbatere televizată, s-au arătat în favoarea introducerii articolului limbii oficiale în Constituţie.

În S.U.A. se vorbesc 322 de limbi, date care folosesc drept argument celor care se opun declarării limbii engleze ca limbă oficială. Între timp, limba engleză pierde tot mai mult teren în multe zone ale ţării. La urma urmei, Statele Unite al Americii s-au construit pe deviza “E pluribus unum”, care lasă loc identităţii fiecăruia să se desfăşoare.

Ideea este că n-ar trebui să ne culcăm pe o ureche dacă ştim engleza. Alături de chineza mandarin, spaniola va avea o importanţă sporită în viitor. Unii zic că în 50 de ani va înlocui engleza. “Those who don’t speak Spanish may be left behind“, ziceau alţii, acum peste un deceniu.happy Deci… *Vorbiţi spaniola? Ar trebui…

Surse foto: Wikipedia, betterfly.com, blogdelmedio.com

#Spanishrevolution a trecut oceanul: #OccupyWallStreet

Mai ţineţi minte #spanishrevolution? Nu, nu s-au încheiat protestele. Platforma “Democraţie Reală Acum” şi mişcarea 15-M există încă, chiar dacă într-o oarecare letargie, aşteptând alegerile generale anticipate din 20 noiembrie. Dar nu despre spanioli e vorba acum, ci despre influenţa mişcării din Spania asupra mişcării #occupywallstreet (trebuia să fie de mult Trending Topic, dar nu e prima oară când Twitter joacă pentru echipa adversă), care tocmai se petrece la New York, cu ramificaţii “din solidaritate” la Los Angeles (#OccupyLA) şi în alte oraşe importante din S.U.A. Evident, nici asta nu o veţi vedea la adevărata amploare la ştiri, la fel ca în cazul Spaniei, chiar dacă deja este a 15-a zi de proteste (e adevărat, cu cea mai mare participare de până acum).

Participanţii la proteste susţin că numărul celor prezenţi este de peste 6.000 de persoane. Evident, presa spune că ar fi mai puţini, iar Poliţia şi mai puţini. Cei care nu au fost acolo, în stradă, au luat cu asalt serverele de streaming. Cică 15.000 de oameni s-au uitat, azi noapte, pe net, live, aici.

“We’re the 99 percent”

Cu toate acestea, “revoluţia” se pare că a început şi la americani, “cea mai democratică naţiune” (Yeah, right!) din lume, unde cei 99%, aşa cum se autodenumesc protestatarii – aluzie în antiteză la cei 1% dintre americani care deţin 35,6% din banii şi din bogăţia ţării, adică peste 20 de trilioane de dolari – au lansat şi prima declaraţie oficială cu nemulţumirile şi cerinţele lor. O puteţi citi aici.

La ora la care eu scriu aceste rânduri (ora 3.00 în România), siteurile de ştiri spuneau de peste 400 de arestări făcute în New York. Poliţia americană a apelat la tehnici speciale de dispersare a manifestanţilor, despărţindu-i în grupuri mai mici şi deviindu-i de la traseul manifestaţiei, iar apoi arestându-i pentru că – atenţie! – “s-au abătut de la traseul autorizat al marşului de protest”. Printre cei arestaţi s-a aflat şi un jurnalist free-lancer, Natasha Lennard care acoperea manifestaţia pentru New York Times – ironic, unul din ziarele care dezinformau cu privire la numărul participanţilor şi încercau să minimalizeze amploarea mişcării din stradă.

Mai multe informaţii, dacă sunteţi interesaţi, găsiţi la linkurile cu care am împânzit textul de mai sus sau la site-urile oficiale ale “indignaţilor” americani: Inequality.org, OccupyTogether.org sau OccupyWallStreet.org

LE: Evident, au apărut şi “haterii” mişcării laughing

A înnebunit lumea….

* O bătrânică din Barcelona opreşte duba Poliţiei, după modelul mult mai celebrului chinez din Tiananmen.

1. În America eşti arestat dacă dansezi sau te săruţi într-un loc public

2. În Franţa, televiziunile şi radiourile nu mai au voie să pronunţe cuvintele “Facebook” sau “Twitter” pe post, pentru că se consideră că fac publicitate “mascată”

Consiliul Superior al Audiovizualului din Franţa consideră că a anunţa, pe post, ca o emisiune radio sau tv are cont pe reţelele sociale, citând explicit numele acelor reţele, are “caracter publicitar” şi de aceea contravine decretului privind publicitatea mascată.

Potrivit CNA-ului franţuz, cică televiziunile şi radiourile trebuie să-şi trimită audienţa la paginile de facebook sau twitter fără să citeze “facebook” şi “twitter”, pentru “a conserva caracterul informativ al mesajului”. Cuvintele “Facebook” şi “Twitter” trebuie menţionate doar când acestea sunt “protagonistele” vreunei ştiri.

Continue reading “A înnebunit lumea….”