Despre social media în Europa şi în lume, în 2011 – de la un expert pe bune

Că tot au fost Webstock şi Blogoree, unde o mulţime de experţi şi “experţi” au prezentat publicului avid de cunoştinţe informaţii despre social media, la care am auzit că au fost “aceeaşi” vorbitori ca de fiecare dată, cu prezentări de şase-şapte pagini, din care cinci-şase erau despre ei, poate interesează pe cineva postul ăsta.

Eu, care sunt un social media enthusiast şi cam atât, fără referinţe în domeniu, dar cu multe curiozităţi – nesatisfăcute de zeităţile arogante ale blogosferei şi socialmediasferei româneşti (cu excepţia asta, poate) – am avut norocul să dau peste o prezentare exhaustivă din acest domeniu, una cu care ar fi trebuit măcar să semene cele expuse acum câteva zile la Bucureşti. Este realizată de profesorul Steven van Belleghem (@Steven_InSites, pe Twitter – observaţi, vă rog, cum şi el urmăreşte tot 5-10 persoane pe twitter, cum face orice guru, şi probabil cu toate a băut câte un Leffe), un belgian ca tot flamandul, în definitiv.

Social media în lume, în 2011

Prezentarea se numeşte “Social media around the world 2011” şi cred că nu doar cei cu titulatura “social media specialist”, cum generic i-a numit Manafu pe toţi specialiştii şi experţii, ar trebui să o citească/urmărească, ci şi cei care doar sunt pasionaţi cât de cât de fenomenul reţelelor sociale.

Pentru cei care nu au chef să parcurgă toate cele 167 de pagini ale prezentării (mda, ştiu!), realizată în urma rezultatelor chestionarelor (realizate în peste 35 de ţări – printre care şi România -, pe un eşantion de 9.027 de consumatori de internet), am să scot aici, pe puncte, câteva din observaţiile cuprinse în aceasta:

– Aproape toată lumea a auzit măcar de Facebook.
– Peste 70% din “populaţia internetului” foloseşte reţelele sociale (peste 1 miliard de persoane)
– Aproape toată lumea foloseşte mai mult de o reţea socială, dar europenii folosesc cele mai puţine (1,9 în medie, de persoană). 2,1 în S.U.A., 3,1 în Brazilia şi 3,9 în India.
– Twitter se confruntă cu cel mai mare paradox din Social Media. 80% dintre internauţi au auzit de Twitter (awareness), dar doar 16% îl folosesc.
– E greu, dacă nu imposibil, pentru alte reţele sociale să mai aibă succes: 60% nu mai vor o altă reţea socială, 93% sunt mulţumiţi cu ce au acum. Astfel, reţelele sociale mari vor deveni şi mai mari, iar cele mici, şi mai mici.
– Oamenii devin fani pe Facebook pentru că le place un produs, nu datorită publicităţii!
– 98% dintre europeni au auzit de social media, 73% folosesc cel puţin o reţea socială.
– 7 miliarde de oameni pe glob, 2 miliarde de internauţi, 1 miliard de utilizatori ai reţelelor sociale.
– Europa de Vest rămâne în urma Estului, atât în ce priveşte “awarenessul”, cât şi “implicarea” în reţelele sociale: 99% dintre internauţii din Europa de Est au auzit de reţelele sociale, la fel ca în Europa de Sud (faţă de 98% în Europa de Nord şi 97% în Europa de Vest). 79% dintre est-europeni folosesc cel puţin o reţea socială (faţă de 77% în Europa de Sud, 66% în Europa de Vest şi 75% în Europa de Nord).
– În Europa, 50% dintre persoane sunt membre ale unei singure reţele sociale, în general Facebook.
– Comparativ cu Facebook, Twitter este încă o reţea mică. Deşi este foarte cunoscută, Titter nu a atins nivelul de penetrare al Facebook. FB şi Twitter sunt “un cuplu perfect”, amândouă servesc unor nevoi diferite. Când lumea se conectează pe Twitter, nu foloseşte mai puţin Facebook. În general, utilizatorii de Twitter folosesc mai multe platforme social media decât non-utilizatorii Twitter.

Mă opresc aici. Acestea, precum şi alte chestii, la fel sau mult mai interesante, le găsiţi în prezentarea următoare, dacă sunteţi sau tocmai aţi devenit curioşi:

10 lucruri despre presa românească şi reţelele sociale

Lucrez în presă de câţiva ani. Nu mulţi, dar cred că suficienţi încât să-mi dau cu părerea despre o realitate vizibilă cu ochiul liber chiar şi pentru cine nu lucrează în presă. În plus, am mult mai mulţi ani ca cititor de presă şi observator al ei. E adevărat, presa moare. Cel puţin presa aşa cum obişnuiam să o cunoaştem noi. Fenomenul e mult mai acut în România, unde, paradoxal, deşi suntem cu mulţi ani în urma presei occidentale, “murim” înaintea ei. Trăim într-o eră în care schimbările sunt atât de accelerate, încât cine nu ţine pasul cu ele se autoelimină. Dar nu voi vorbi despre ce trebuie să facă presa, ci despre CE NU FACE sau face PROST, în opinia mea. Da, ştiu, nu m-am născut cu dreptul de a avea una şi aşa mai departe. Let’s move on, “haters gonna hate”, alea alea… Am un blog şi intenţionez să-l folosesc. happy

Continue reading “10 lucruri despre presa românească şi reţelele sociale”

“Twitter este subtitrarea realităţii”

Probabil o să mai scriu articole despre Twitter. Acesta este deja al doilea sau al treilea post pe acest subiect, în mai puţin de două luni. Despre Jose Luis Orihuela am mai scris, dar doar în 140 de caractere. Săptămâna trecută, însă, acest profesor doctor în Ştiinţele Comunicării de la Universitatea din Navarra şi-a lansat cartea “Mundo Twitter”, acordând, cu această ocazie, câteva interviuri. Cel mai cuprinzător şi mai interesant mi s-a părut cel din La Vanguardia, din care, o parte, am preluat şi tradus mai jos.

Orihuela urmăreşte peste 1.200 de oameni pe Twitter şi este urmărit de peste 120.000, este unul din cei mai influenţi bloggeri spanioli şi, în acelaşi timp, unul din cei mai buni jurnalişti. Deci la ei se poate. happy Dincolo de toate acestea, este un expert social media în adevăratul sens al cuvântului şi nu unul auto-proclamat. Asta şi pentru că în Spania ştiinţele comunicării, reţelele sociale, comunicarea online sau noile tehnologii informaţionale se învaţă la facultate, nu în şedinţe la munte, contra-cost, cu falşi profeţi online.

Printre multe altele, @Jlori lămureşte nişte aspecte interesante despre Twitter: de ce jurnaliştii ar trebui să considere “indispensabil” acest instrument (subiect pe care îl voi mai relua şi eu, în curând), de ce platforma aceasta nu este pentru “toată lumea” şi de ce nu va muri niciodată conceptul adus de Twitter, care este “o revoluţie, nu o modă”.

Continue reading ““Twitter este subtitrarea realităţii””

Despre Twitter. Părerea unui om fără dreptul la una.

Aşa… Acum, că s-au potolit valurile făcute de precedentul articol şi traficul mi-a revenit la normal, la valorile dinainte de publicarea acestuia, pot relua activitatea pe blog. Pentru că mi s-a sugerat, mai direct sau mai subtil, că nu am voie să vorbesc despre cât de bine joacă un tenisman tenis dacă nu am jucat tenis şi, apoi, oarecum contradictoriu, că, deşi folosesc reţelele sociale, tot nu am voie să vorbesc despre cum stă treaba cu ele, o să fiu un adevărat “rebel” şi o să-mi permit să ies iar din rând. Aşadar, cum cred eu (atenţie, părere personală!), ca utilizator de reţele sociale că trebuie folosite acestea şi de ce. Chiar dacă o să fur, cu siguranţă, cândva (dacă nu cumva deja o fac) şi chiar dacă nu m-am născut cu dreptul la opinie. Astăzi despre Twitter.

Twitterul este un instrument. Aşa e. Îmi place să fac referire la el, când explic cuiva ceva, ca la un ciocan. Un instrument util, la o adică, dacă te pricepi să-l foloseşti. Ceea ce nu ar trebui să fie foarte greu. Dar care îţi poate aduce prejudicii, dacă nu te pricepi, că-ţi dai peste degete, evident.

Atenţie, text lung, cu foarte puţină hatereală inclusă!

Dacă vreţi o analogie mai sofisticată, gândiţi-vă la twitter ca la o maşină. Practic, fiecare om poate conduce una, cu câteva condiţii. Mai întâi trebuie să înveţe să o conducă. După aceea, fiecare, ca şofer, are un stil diferit de condus. Unii vor depăşi în curbe, pe linie dublă continuă, alţii vor merge liniştiţi în coloană. Unii îi vor da “talpă” la limita sau dincolo de limita legală, alţii vor “mâna-o” bătrâneşte, la “consum”.

Dincolo de şoferi, ca proprietar/posesor al unei maşini (citeşte “cont de twitter” ), o poţi folosi în mai multe feluri: unii se vor urca la volan doar la final de săptămână, pentru că în timpul săptămânii merg cu troleul, metroul, pe jos sau cu bicicleta. Unii nu vor putea, efectiv, “trăi” fără ea, conducând şi până la magazinul din colţ, după pâine. Unii o vor folosi zi de zi, lăudându-se cu kilometrii parcurşi. Alţii o vor folosi doar în oraş. Alţii doar la drumuri lungi, prin ţară. Unii vor conduce prin toată Europa. Alţii nu, că se tem de autostrăzi. Unii vor căra şi cartofi cu ea. Alţii te vor pune să te descalţi când urci în maşină etc. Aţi înţeles ideea. Cum o maşină poate fi folosită şi condusă în nenumărate feluri, aşa şi contul de twitter. Unii vor vrea să-l folosească pentru socializare, alţii pentru promovare, alţii ca pe un feed de informaţii. Mulţi o vor face câte puţin din fiecare…

Continue reading “Despre Twitter. Părerea unui om fără dreptul la una.”