What if?

Andrew Paolo Napolitano este un fost judecător din New Jersey, de 62 de ani, care, după o reconversie profesională, a devenit, din 1998, analist politic la Fox News. Din 2009 a început să prezinte emisiunea “Freedom Watch”, zilnic, la Fox Business Network. Asta până luni, 13 februarie, când, în urma unei emisiuni antologice, care a făcut înconjurul lumii, Judge Napolitano (aşa cum a fost cunoscut în mass media Andrew Napolitano) a fost concediat, iar emisiunea sa scoasă din grilă.

Acum vuieşte internetul. Fanii lui Napolitano (tot mai mulţi, în urma viralizării emisiunii sale de luni seară) au început să trimită mailuri ameninţătoare companiei Fox. Atât de furioşi au fost apărătorii prezentatorului, convinşi că acesta a fost dat afară în urma delicatelor subiecte “atinse” de acesta în emisiune, încât însuşi Napolitano a fost nevoit să îi roage, prin intermediul contului său de Facebook, să înceteze cu mailurile şi scrisorile trimise canalului tv.

“Dar dacă puterea şi opoziţia sunt tot una?”

Fox News, precum şi însuşi Napolitano, susţin că motivele întreruperii emisiunii “Freedom Watch” ar fi fost unele care ţin de audienţa slabă a acesteia, şi nicidecum o răzbunare a conducerii pentru discursul patetic al fostului judecător. Dovada? FBN strângea în prime-time, în timpul emisiunii lui Napolitano, 50.000 de telespectatori, în condiţiile în care CNBC strângea 200.000, MSNBC peste un milion, iar Fox News aproape 2,5 milioane.

Indiferent care ar fi adevărul, merită urmărită înregistrarea emisiunii, postată pe Youtube cu numele “Cum să fii concediat în mai puţin de 5 minute”. Unii vor considera cele spuse de Napolitano ca fiind “mari dezvăluiri”, alţii vor spune: “Aşa… Şi? Se ştiau toate astea”, iar alţii vor rezuma discursul febril al lui Judge Napolitano în genul: “Obama, Romney şi toţi ceilalţi sunt răi, Ron Paul este singurul bun, deci votaţi-l!”.

Indienii au talent

Uitaţi de Românii au talent, de X Factor şi de Vocea României. De Adrian Ţuţu, Narcis Iustin Ianău, X-Treme, Refresh, Irina Florea sau care mai sunt pe-acolo (am căutat pe gugăl, că nu mă pricep)… Şi, cu un drum, uitaţi şi de Jackass.

Indienii ăştia nu doar cântă, ci şi dansează, îşi sparg cărămizi pe ureche, muşcă din neoane, stau pe cuie, trec cu maşina unii peste alţii şi multe altele pe care o să le vedeţi mai jos. În tot acest timp, juriul stă cu mâinile la ochi, iar la final, pe scenă totul arată ca după bombardament, iar concurenţii sunt mai însângeraţi ca Leonard Doroftei după meciuri.

Ah, da! Nu încercaţi asta acasă:

Oameni care vindecă zâmbete

La fiecare trei minute, în lume se naşte un copil cu buza despicată (cheiloschizis, “gură de lup” sau “buză de iepure”winking, de multe ori această malformaţie fiind un impediment în a realiza acţiuni atât de simple precum a mânca, a bea, a vorbi, a socializa sau a zâmbi. În multe părţi de pe mapamond aceşti copii sunt nişte “paria” din punct de vedere social, ceea ce adânceşte şi mai mult prăpastia sufletească pe care o simt faţă de lume. Iar părinţii nu-şi permit, de multe ori, să plătească operaţia care i-ar face să ducă o viaţă normală.

Şi aici intervine organizaţia caritabilă Operation Smile, de care poate unii aţi auzit. Pentru cei care nu au auzit, Operation Smile este un ONG – acreditat Unicef – care contează pe participarea voluntară a unor medici chirurgi profesionişti şi care, datorită donaţiilor, pot efectiv “vindeca zâmbetele” acelor copii. Operation Smile a luat fiinţă în 1982 iar de atunci a realizat peste 200.000 de intervenţii de chirurgie plastică, în întreaga lume. Copii şi adulţi, deopotrivă, au beneficiat de corectarea malformaţiilor faciale, fiindu-le schimbate radical vieţile în bine. Printre ţările în care au activat a fost şi România (1,2)

“She had a friend she hid behind…”

Evident, puteţi face donaţii, pe site-ul oficial al Operation Smile, dacă doriţi. Se poate dona orice sumă (cu sau fără lauda aferentă, ulterior, pe blog), merge şi prin Paypal şi, chiar dacă nu ajutaţi “pe cei de lângă noi”, ci nişte copii din ţări mult mai sărace, vă garantez că vă veţi simţi puţin mai bine.

Dar nu despre asta e vorba. Nu sunt ambasador al organizaţiei şi nici nu doream să scriu un post umanitar. Operation Smile este, oricum, una din cele mai mari organizaţii non-guvernamentale din lume (În 2008, de exemplu, a strâns peste 35 de milioane de dolari din donaţii). Ci voiam doar să dau nişte informaţii suplimentare pe lângă video-ul de mai jos, să nu-l arunc doar în pagină, aşa, stingher. Priviţi expresia feţei copilei în momentul în care se vede pe sine în noua înfăţişare. Vorba unui comentator de pe Youtube: “This beats every kitten, puppy, and baby clip on the internet”.

Sursa foto: Operation Smile

O joacă de copii…


Sunt un om pasionat de fotbal. Uneori, printre puzderia de #buci, strecor câte o poză pe tumblr cu copii pe terenurile de fotbal, căci, pentru mine, câţiva puşti, o minge şi un teren cu geci, pantofi sau căciuli puse unele peste altele în loc de stâlpii porţilor, înseamnă fotbalul adevărat. Acela în care nu contează încă banii, interesele, pariurile, femeile, faima sau gelul în păr, ci doar jocul în sine şi bucuria de a-l juca.

De aceea, azi, când mi-a arătat Alex filmuleţul de mai jos am rămas impresionat. Citisem despre echipa FC Margatania pe unele bloguri spaniole, dar – nu ştiu de ce – nu mi-am făcut timp să văd filmuleţul. Rău am făcut. Dar îmi pare bine că Alex mi l-a vârât sub nas ca să mă uit acum.

Continue reading “O joacă de copii…”

Astăzi m-a vizitat un vechi prieten

De o oră a plecat de aici. A venit, scurt – era în trecere -, ne-am văzut pentru prima oară după doi ani, deşi locuim la distanţă de 150 de kilometri unul de celălalt (cam ca de la Cugir la Cluj) şi a plecat. Am stat la “o poveste”, ca în vremurile “bune”, la o cafea cu lapte şi un Fanta. Vorbeşte la fel de bine româneşte ca atunci când l-am cunoscut. Între timp, a fost şi în România. La nişte nunţi. Una la Galaţi, alta la Cugir. A fost prin Cugir, Braşov, Constanţa, Galaţi, Iaşi şi Piatra Neamţ. I-a plăcut ţara noastră. Cu toate acestea, a promis că mai vine doar când mă însor eu. Pentru că, într-o lună şi ceva, cât a stat în România, a cheltuit – spune el – peste 3.000 de euro. “Când m-am întors mai aveam zece euro. Dar a meritat. Mi-a plăcut foarte mult. Dar la voi la mare e mai scump ca aici, la Mediterana. Şi, în plus, trebuie să dai şi mulţi bani la nuntă”, spune acum, privind în urmă.

Continue reading “Astăzi m-a vizitat un vechi prieten”